Cuprins 7 secțiuni
Amânarea sarcinilor este tendința de a lăsa pentru mai târziu ceva ce știi că trebuie făcut, chiar dacă amânarea îți face rău: apare stresul, termenul se apropie, iar sarcina capătă o greutate pe care nu o avea la început. Termenul de specialitate este procrastinare, iar fenomenul e mult mai răspândit decât pare. Aproape toată lumea are măcar o sarcină care stă pe listă de luni de zile.
Ideea cu care merită să pornești este că amânarea nu este o defecțiune de caracter. Este, de cele mai multe ori, o reacție la o emoție neplăcută pe care sarcina o declanșează. Amânarea afectează și organizarea generală a zilei, descrisă în ghidul despre organizarea săptămânii. Mai jos vezi ce stă în spatele ei, cum îți dai seama care e tiparul tău, ce tehnici practice funcționează și ce faci când amânarea ține de ceva mai mare decât o listă de treburi.
De ce amâni lucruri pe care vrei să le faci
Amâni pentru că sarcina îți provoacă o emoție pe care vrei s-o eviți: teamă de eșec, rușine, plictiseală, nesiguranță sau sentimentul că nu ai destulă informație. Creierul preferă ușurarea de moment, adică un alt lucru mai plăcut, în fața beneficiului de peste o săptămână.
Cele mai frecvente cauze, în viața de zi cu zi:
- sarcina e prea mare sau prea vagă: „organizez actele" nu spune cu ce începi;
- perfecționismul: dacă nu poți face ceva perfect, nu începi;
- frica de judecată: un e-mail dificil, o solicitare către șef;
- oboseala: sarcinile care cer concentrare se amână când ești epuizată;
- lipsa unui termen: fără dată-limită, nimic nu devine urgent.
Dacă recunoști mai multe dintre ele, e în regulă. De regulă se combină, iar soluția diferă puțin de la caz la caz.
Cum îți recunoști tiparul
Înainte să alegi o tehnică, te uiți la ce anume amâni și ce simți când te gândești la acel lucru. Ia o foaie și notează, timp de o săptămână, de fiecare dată când amâni ceva: sarcina, ce ai făcut în loc și ce emoție ai avut.
După câteva zile apare un tipar. Poate amâni mai ales sarcinile fără termen, sau pe cele care implică alți oameni, sau pe cele de dimineață, când ești încă somnoroasă. Odată ce vezi tiparul, nu mai ai o „problemă de voință", ci o problemă concretă, cu o soluție concretă.
Tehnici care chiar ajută
Tehnicile bune au în comun un lucru: coboară bariera de intrare. Nu-ți propui să termini, ci să începi.
Pasul de două minute
Alegi cea mai mică acțiune posibilă și o faci în două minute: deschizi documentul, scrii prima propoziție, scoți actele din sertar. Începutul este partea cea mai grea, iar după ce ai început, continuarea vine mai ușor, uneori fără efort.
Timerul scurt
Setezi un timer de 15-25 de minute și lucrezi doar la acea sarcină, cu telefonul în altă cameră. Când sună, iei o pauză de cinci minute. Metoda se numește tehnica Pomodoro, iar valoarea ei stă în faptul că ai un final la vedere, nu că durata ar fi magică.
Spargerea în pași
O sarcină vagă devine una concretă dacă o transformi în pași cu verb. În loc de „organizez actele", scrii: „scot dosarul din dulap", „separ actele după categorii", „arunc duplicatele". Tehnica se potrivește mult cu metodele din articolul despre documentele personale.
Legarea de un moment fix
Pui sarcina imediat după un obicei existent: „după cafeaua de dimineață, sun la clinică". Obiceiurile se prind mai bine când au un declanșator clar.
Tabel: ce faci în funcție de motivul amânării
| Motivul | Cum arată | Ce încerci |
|---|---|---|
| Sarcină vagă | nu știi cu ce să începi | o descompui în pași cu verb |
| Perfecționism | începi doar când ai timp „ca să iasă bine" | stabilești o versiune „suficient de bună" |
| Frică sau rușine | eviți un mesaj sau un telefon | scrii ciorna, o lași o oră, apoi o trimiți |
| Plictiseală | sarcina e repetitivă | muzică, timer, recompensă mică |
| Oboseală | amâni lucrurile grele seara | muți sarcina în intervalul tău cel mai bun |
Mediul contează mai mult decât voința
Distragerile se reduc mai ușor decât se rezistă lor. Dacă telefonul stă pe masă, vei sta cu ochii pe el, oricât de hotărâtă ai fi. Mută-l, oprește notificările și închide filele care nu țin de sarcină.
Adaptează și locul: o sarcină de birou se face la birou, nu pe canapea, iar o sarcină de casă cu muzica pornită. Unele persoane lucrează mai bine alături de altcineva, chiar dacă fiecare face altceva (așa-numitul „body doubling"), de pildă o prietenă care învață la aceeași masă.
Sfat: Începe ziua cu cea mai neplăcută sarcină, dacă energia ți-o permite. Restul zilei devine ușor, iar sentimentul de realizare te însoțește ore bune.
Când amânarea e un semnal, nu un obicei
Dacă amânarea apare la toate sarcinile, durează luni și vine împreună cu lipsă de energie, tristețe sau dificultăți de concentrare, nu mai este o chestiune de organizare. Poate fi un semn de epuizare, de anxietate sau de alte probleme care merită discutate cu un medic sau cu un psiholog. Cererea de ajutor de specialitate nu este un eșec, ci o decizie practică.
Chiar și fără o problemă de sănătate, amânarea poate fi un mesaj: uneori refuzi o sarcină pentru că nu e a ta sau pentru că nu mai ai ce să dai. În aceste cazuri, soluția nu este mai multă disciplină, ci o limită, așa cum explică articolul despre limitele la birou.
Verifică și dacă lista ta de sarcini este realistă. O listă de 20 de puncte pe zi va fi amânată în permanență, iar tu vei trăi cu senzația că nu ajungi la nimic. Cum alegi ce rămâne pe listă, vezi în articolul despre lista de sarcini realistă.
Pe aceeași temă, citește și treburile casnice în cuplu: cum le împărțiți corect.
Întrebări frecvente
Este amânarea același lucru cu lenea?
Nu. Lenea înseamnă lipsa dorinței de a face efort, în timp ce amânarea apare adesea la persoane foarte active, care evită o emoție legată de sarcină. De aceea, tehnicile care funcționează sunt cele care reduc disconfortul, nu cele care cer mai multă severitate.
De ce amân mai ales sarcinile importante?
Pentru că mizele mari aduc și teamă mare. Cu cât o sarcină contează mai mult, cu atât crește presiunea de a o face perfect, iar presiunea împinge spre evitare.
Cât timp ar trebui să lucrez într-un interval cu timer?
Începe cu 15 minute dacă ți se pare greu și crește până la 25-45 de minute. Ce contează este să ai pauze regulate și să nu ajungi la epuizare.
Ajută să-mi pun termene false?
Uneori da, dar efectul scade când știi că termenul e fals. Mai bine ceri cuiva să te aștepte cu un rezultat la o dată anume, pentru că un termen față de alt om funcționează mai bine.
Ce fac cu sarcinile pe care le amân luni întregi?
Te întrebi dacă mai sunt necesare. Dacă nu, le ștergi. Dacă da, alegi un pas de două minute și îl faci azi.
