Cum se alege un psiholog: criterii pe care oricine le poate verifica

Un psiholog nu trebuie ales după impresie sau după noroc. Câteva informații sunt publice și pot fi verificate de oricine înaintea unei programări: dreptul de liberă practică, studiile, metoda de lucru, limitele asumate și regulile cadrului. Potrivirea personală se judecă abia după primele ședințe, însă restul se poate lămuri de acasă, în mai puțin de o oră.

Reperele de mai jos nu compară specialiști între ei și nu spun pe cine ar trebui să evite cineva. Arată doar ce se poate verifica și unde. Ca exemplu de informații afișate la vedere este folosit site-ul Psiholog Anca Oltean, psiholog cu cabinetul în Cluj-Napoca și cu ședințe online; aceleași întrebări pot fi puse despre orice alt psiholog.

Dreptul de liberă practică, verificat la sursă

Profesia de psiholog este reglementată prin lege, iar dreptul de a primi clienți se acordă de Colegiul Psihologilor din România. Evidența este publică: Registrul unic al psihologilor se află pe copsi.ro, la secțiunea „Registre”, iar căutarea se face după nume. Rezultatul arată specialitatea, treapta de specializare și regimul de exercitare.

Verificarea devine simplă când cabinetul își afișează singur datele. Psiholog Anca Oltean publică pe site codul personal din registru, RUP 13049, alături de specialitățile atestate: psihologie clinică și consiliere psihologică cognitivă și comportamentală. Cititorul poate pune cele două surse față în față. Specialitatea merită privită cu atenție, pentru că atestatul se acordă pe specialități, iar serviciul căutat ar trebui să se regăsească printre ele.

Metoda de lucru, explicată pe înțelesul clientului

Al doilea criteriu ține de transparență. Un cabinet care își descrie metoda și etapele îi permite omului să știe la ce se angajează. În exemplul ales, abordarea este cea cognitiv-comportamentală, iar procesul are patru pași numiți explicit: evaluare, stabilirea obiectivelor, plan de lucru și reevaluare.

Un test rapid: după citirea paginii de prezentare, poate cititorul spune în două fraze cum arată o ședință și ce i se va cere între întâlniri? Dacă da, informația este suficientă pentru o decizie. Dacă nu, întrebările rămân de pus direct, înainte de programare.

Limitele spuse deschis

Pare ciudat ca un criteriu de alegere să fie ceea ce un specialist spune că nu face. Totuși, limitele asumate arată cât de bine își cunoaște cineva competența. Pe site-ul folosit ca exemplu scrie explicit că psihologul nu prescrie medicamente și nu pune diagnostice medicale și că îndrumă clientul către medicul psihiatru atunci când este cazul.

Tot acolo se precizează că se lucrează în principal cu adulți și adolescenți, cu trimitere către un coleg pentru alte specializări. Pentru un părinte care caută sprijin pentru un copil mic, informația economisește un drum. Pentru oricine altcineva, arată că un răspuns de tipul „nu este domeniul meu” face parte din practica obișnuită.

Cadrul: programare, durată, reprogramare, confidențialitate

Regulile practice spun mult despre felul în care va decurge colaborarea. Patru dintre ele ar trebui să poată fi aflate dinainte:

• cum se face programarea; în exemplu, ședințele au loc doar cu programare prealabilă;
• cât durează o ședință; individual, până la 50 de minute;
• ce se întâmplă când clientul nu poate ajunge; reprogramarea se anunță cu cel puțin 24 de ore înainte;
• cum este protejată discuția; prin secret profesional, cu excepții strict limitate de lege, de pildă un risc iminent pentru viață.

Formularea despre confidențialitate merită citită atent. O descriere corectă pomenește și excepțiile legale, nu doar promisiunea discreției. Cadrul clar nu este birocrație; el îl scutește pe client de surprize și îi arată că timpul ambelor părți este respectat.

Studii și formări care pot fi citite pe ani

Diploma de pe perete are un echivalent online. Pe pagina cu studiile și formările profesionale ale psihologului, cabinetul din exemplu enumeră licența în Psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai, specializarea în psihologie clinică și formările continue, trecute pe ani, până la cursul intensiv de hipnoză, nivelurile 1 și 2.

Ce se poate urmări într-o astfel de listă? Întâi, dacă formarea de bază corespunde serviciilor oferite. Apoi, dacă pregătirea a continuat după facultate. În sfârșit, dacă metodele pomenite pe site, cum ar fi hipnoza terapeutică, au în spate un curs indicat ca atare. O înșiruire datată se verifică mai ușor decât o formulare generală.

Formatul de lucru: cabinet sau online

Pentru cineva din afara Clujului, posibilitatea ședințelor online decide dacă specialistul intră sau nu pe listă. Site-ul Psiholog Anca Oltean arată că ședințele prin videoconferință au aceeași structură și aceeași durată ca întâlnirile de la cabinet. De verificat rămâne partea care ține de client: un loc în care poate vorbi fără să fie auzit și o conexiune stabilă la internet.

Potrivirea personală, criteriul care se verifică abia în ședință

Toate reperele de până aici se pot bifa fără ca omul să fi schimbat un cuvânt cu psihologul. Ultimul nu se poate. După primele întâlniri, site-ul sugerează trei întrebări: dacă persoana se simte ascultată fără judecată, dacă înțelege ce se lucrează și de ce, dacă poate spune că nu este de acord. Sunt întrebări despre relația de lucru, nu despre simpatie.

Un răspuns negativ nu înseamnă neapărat că specialistul este nepotrivit; uneori e de ajuns ca nelămurirea să fie spusă în ședință. Nici criteriile obiective nu promit un anumit rezultat. Ele reduc doar partea de necunoscut dinaintea unei programări și îl ajută pe cititor să ajungă la consult cu întrebări limpezi. Restul se stabilește acolo, după evaluare, împreună cu psihologul ales.